Alte videoclipuri locale
Dansul Urșilor
Dansul Urșilor este o tradiție veche de Anul Nou din Romania, practicata cu precadere in zona Moldovei. Aceasta se află pe lista de așteptare pentru a fi inscris pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural Imaterial UNESCO ceea ce ar reprezenta o recunoaștere a acestei tradiții importante pentru Romania.
Dansul ursilor este un obicei vechi. Originea dansului vine din obiceiul unui popor indo-european care credea cu tarie că urșii erau animale sacre. Tradiția dansului cu ursul provine mai exact din rândul romilor care au migrat din India spre aceasta zona. Aceștia mergeau pe la ușile oamenilor cu un pui de urs. Romii puneau ursul să meargă pe spatele persoanelor care sufereau de diverse probleme de sanatate pentru a le vindeca durerile. Când urșii îmbătrâneau, erau dresați sa danseze pe la curțile oamenilor în schimbul banilor. Pe parcursul timpului, acest obicei a devenit o tradiție de Anul Nou. Cetele de Anul Nou care “merg cu ursul” sunt gălăgioase. La acestea participa multe persoane. Urșii mascați sunt printre cele mai des întâlnite personaje din aceste cete. Ei nu lipsesc în nicio zonă din țara din ritualurile de sărbători.
Persoanele care se mascheze în urși de Anul Nou se imbraca cu o blană de urs reală și ciucuri roșii sau cu cojoace de oaie, o mască urâtă și clopote mari atârnate de centura. Motivul pentru care fac acest dans este pentru a speria spiritele rele pe ritmul batailor tobelor, dansand haotic si facand miscari bruste. Cetele obișnuiesc sa iasa pe drum, începând cu seara de 31 decembrie și continuand pana a doua zi seama pana pe 1 ianuarie.
Călușari
“Călușarul” este unul dintre cele mai importante dansuri tradiționale ale României.
Jocul Călușarilor este unul dintre cele mai vechi și interesante jocuri românești. Unii specialiști din perioada comunistă i-au trasat originea care poate fi căutată până la strămoșii noștri daci.
Tradițional, dansul se desfășoara în săptămâna dinaintea Rusaliilor și are un scop tămăduitor. De Rusalii se sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh, însă românii au asociat acestei sărbători și semnificații magice, respetiv, de Rusalii se sărbătorea în trecut Rozalia, sărbătoarea trandafirilor.
Studierii acestui obicei străvechi s-au dedicat istorici cunoscuți precum Dimitrie Cantemir sau Mircea Eliade și an de an, în luna iunie, rusaliile umplu zona Olteniei cu sunetul sau atât de familiar.
Colindatul la romani
Colinda de Craciun si obiceiul colindatului, constituie unul din elementele emblematice si reprezentative ale tezaurului spiritual al poporului Roman si a contribuit in decursul istoriei sale la cultivarea sentimentului de unitate spirituala, de limba si de neam.
Repertoriul national al obiceiurilor ciclului sarbatorilor de iarna imbina creatii artistice de origine diferita in timp. In perioada sarbatorilor de ierna intervin manifestarile legate de sarbatorile Bisericii crestine, de Craciun, An Nou si Boboteaza, si includ colinde, urarea plugusorului, cantece de stea, teatrul popular, urarea cu sorcova, teatrul cu papusi, dansuri cu masti, etc.
Ca si perioada, colindatul incepe in ajunul Craciunului si se desfasoara pana in ziua de Boboteaza. Cei care participa la acest obicei sunt copiii, flacaii, barbatii pana la o anumita varsta (mai rar, femeile), organizati in grupuri compacte si insotiti uneori si de mici instrumete muzicale.
In satul traditional, cei mai importanti colindatori erau flacaii, barbatii tineri, care invatau din timp de la oamenii in varsta colindele specifice satului. Acestia organizau colindatul si desfasurarea lui in conformitate cu traditia stramoseasca, pastrand-se astfel creatiile originale, autentice si foarte importante pentru a intelege modul de viata si valorile societatii traditionale.
Cel mai raspandit este colindatul de Craciun. In functie de structura demografica a localitatilor, numarul de participanti in ceata de colindatori poate varia intre 4-15, dar poate ajunge si pana la 25-50 de flacai.
Doina
Doina este o specie a literaturii populare care apartine genului liric si in care autorul isi exprima gandurile, sentimentele si convingerile cu privire la anumite probleme ale vietii, fata de natura si timp, si fata de sine insusi.
Doina este o creatie lirica care poate fi vocala sau instrumentala.
Prin doina, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de dor, iubire, tristete, ura, instrainare sau de revolta.
Doinele sunt creatii lirice, iar temele regasite in versurile acestora sunt: dorul, iubirea pentru natura, rugaciunea la Dumnezeu pentru alinarea durerii, melancolia, etc. Altfel spus, tristetea, focul launtric, melancolia si dorul au fost cantate prin doine.
Fecioreasca si Calusarii
Feciorescul românesc reprezintă o valoare pentru patrimoniul imaterial. După Căluș, Doina, ceramică de Horezu și obiceiul colindatului de ceață bărbătească în România și Republica Moldova, dansul „Fecioresc” a intrat în patrimoniul UNESCO.
Feciorescul este un dans valoros, dar și special. În primul rând, diversitatea lui, apoi mesajul: este un joc inițiatic; când începehora satului sau cum vreți să-i spunem, la ciupercă, în Maramureș și Oaș, feciorii se adună și încep să joace Feciorescul. Își aduc muzicanți pe care îi plătesc și încep să joace, când se adună și fetele. Normal, există o simpatie anume între feciori și fete și încep să joace în cuplu. Acest joc e de mai multe feluri. România a fost prezentă la sesiunea UNESCO cu „Feciorescul de Ticus”, unde a fost validat „Feciorescul” că element de patrimoniu. Acesta a fost denumit de UNESCO „Lad’s dance” („Jocul flăcăului”).
Validarea acestui dans la UNESCO este un eveniment cultural important pentru că intrăm în seria valorilor universale cu un fenomen folcloric care încă se păstrează în România, fiind printre cele mai vechi dansuri tradiționale. În România și mai ales în Transilvania se păstrează acest joc spontan, nu este un joc de scenă. E important pentru că în joc joacă toată comunitatea, de la bătrâni la cei tineri, jocul se învață din familie și are o suită de dansuri, de la un pas domol, lent, până la un crescendo în final. E impresionant pentru că realizezi că e plin de autenticitate, oamenii sunt purtători de tradiție în mod spontan și costumele pe care le poartă sunt costumele locale, costumele lor, care îi diferențiază de alte sate. De aceea este foarte puternic și în mentalul lor acesta titulatura, pentru că ei realizează că sunt valoroși, că sunt purtători de tradiție, de elemente de autenticitate.
Horezu ceramics
Horezu este un oraș situat în nordul județului Vâlcea, România și este considerat unul dintre cele mai interesante locuri din România când vine vorba de tehnicile tradiționale de ceramică.
Ceramica Horezu este cea mai apreciată meșteșugurie din regiune. În 2015, tehnicile ceramicii Horezu au intrat pe lista patrimoniului imaterial UNESCO. Meșterii din zilele noastre folosesc aceleași tehnici și materiale ca pe vremuri.
În România, olarul are un rol cu totul special întrucât este considerat trimis de Dumnezeu pe măsură ce dă viață lutului. Bărbații și femeile au roluri în realizarea olăritului urmând un proces tradițional. Lutul este luat de pe dealul Ulmet care este un loc de lângă Horezu. Se consideră că argila are proprietăți speciale. Pentru a pregăti culorile pentru decorarea obiectelor ceramice, olarii aduc caolin din regiunea Harghita. Culorile sunt preparate folosind ingrediente locale bazate pe rețete speciale.
Martisoare
În 2017 tradiția Martisorului a fost inclusă în lista patrimoniului imaterial al UNESCO. Mărţişorul a primit semnificaţii diverse până in prezent, de la vestitor al primăverii la simbol al renaşterii naturii primavara, pe 1 Martie. Martisorul este un obiect prins într-un şnur alb cu roşu si care este oferit în general fetelor pe 1 martie. Acestea îl poarta pe toata durata lunii martie.
Cele doua culori au origini cu semnificații diferite. Una din ele spune ca rosul semnifica vitalitatea femeii, iar albul înţelepciunea bărbatului, rezultand astfel ca șnurul mărţişorului exprimă împletirea celor două entități.
